3

Nu huli*, pedeapsa este moartea

Căci aceasta este învelitoarea lui, aceasta este singura îmbrăcăminte pentru goliciunea sa. În ce va dormi el? Deci de va striga către Mine, îl voi auzi, pentru că sunt milostiv. Pe judecători să nu-i grăieşti de rău şi pe căpetenia poporului tău să nu o huleşti!
(Ieşirea - a doua carte a lui Moise, 22:27-28)

Hulitorul numelui Domnului să fie omorât neapărat; toată obştea să-l ucidă cu pietre. Sau străinul, sau băştinaşul, de va huli numele Domnului, să fie omorât.
(Leviticul - cartea a treia a lui Moise, 24:16)

*HULÍ, hulesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A spune vorbe de ocară sau de batjocură la adresa cuiva, a ocărî pe cineva; p. ext. a vorbi de rău, a calomnia, a defăima. – Din sl. huliti.
BLASFEMÍE f. livr. 1) Cuvânt prin care se ultragiază o divinitate. 2) Act de defăimare a lucrurilor considerate sfinte (sau demne de un respect deosebit); profanare; sacrilegiu; pângărire.